Razboiul managerilor din productie, solutionat prin pactul IT

Managerii departamentului financiar vor stocuri cât mai mici, chiar deloc, mai ales pentru acele componente cu impact asupra costului produsului finit. Managerii de vânzări vor să vândă ceea ce li se cere din piață, nu ceea ce au pe stoc. Managerii de producție vor stocuri corecte astfel încât procesul de producție să nu aibă de suferit din cauza unei eventuale lipse de stoc sau defect al componentei. Clienții vor prețuri cât mai mici și, de cele mai multe ori, termene de plată cât mai târzii.

Inteligența artificiala alături de inteligența umană fac un cuplu care naște monștri de valoare, dar valoarea generează profit. Cu ceva timp în urmă, în anii `80-`90, nu foarte demult, organizațiile își realizau previziunile de vânzări doar pe baza datelor istorice garnisite cu inspirație și talent managerial. Se producea în avans, produsele finite erau stocate în diferite puncte din lanțul de aprovionare (supply chain), fie în depozitul producătorului, fie în depozitele distribuitorilor și, în cele mai fericite cazuri, doar pentru cei amintiți mai sus, în casa consumatorului. Oriunde se aflau poziționate, aceste stocuri erau generatoare de costuri. Astfel, în calitate de producator ai asigurat un stoc în „casă” pe care cu siguranță nu îl foloseai în timp util și pe care, într-un final, ajungeai să-l distrugi din cauza instalării perisabilității.

Mă gândesc acum, prin similitudine, la pachetele de unt începute și neconsumate care, odată desfăcute, își pierd gustul sau capătă un altul, pe care nu ți-l dorești. Inevitabil, pachetul de unt își dă mâna cu alte resturi menajere :). Dacă vă uitați la acele produse consumabile într-un proces de fabricație, fie că sunt ele dispozitive sau componente într-un produs, cu siguranță găsiti anumite repere care au intrat într-un proces de „distrugere” din cauza faptului că erau mult prea „vechi” pentru a mai fi folosite! Și de aici veșnicul război intre manageri! De ce? E simplu: Managerii departamentului financiar vor stocuri cât mai mici, chiar deloc, mai ales pentru acele componente cu impact asupra costului produsului finit. Managerii de vânzări vor să vândă ceea ce li se cere din piață, nu ceea ce au pe stoc. Managerii de producție vor stocuri corecte astfel încât procesul de producție să nu aibă de suferit din cauza unei eventuale lipse de stoc sau defect al componentei. Clienții vor prețuri cât mai mici și, de cele mai multe ori, termene de plată cât mai largi.  Mai mult decât atât, preferințele clienților s-au modificat atât de mult, încât își doresc un produs cu unicitate crescută. Sunt contradicții majore care înnebunesc lumea de business, care generează conflict și diversitate! Norocul lumii moderne este că se probeaza zicala: „conflictul generează progres”. În această ecuație conflictuală (să o numim Ecuația Conflict) cu mult prea multe necunoscute pentru a fi rezolvată ușor, în care sunt antrenați operatorii lanțului de aprovizionare (supply chain) (fie că sunt producători, distribuitori, logisticieni sau retaileri), a apărut un element nou care, step by step, a început să genereze soluțiile corecte și adaptate: industria IT. Cum poate un sistem informatic să rezolve Ecuația Conflict? Simplu. Sistemul are capacitatea să gestioneze un volum uriaș de date în timp real astfel încât fiecare jucător în lantul de supply chain să știe când și în ce cantitate trebuie să producă pentru următoarea perioada. Soluțiile IT se dezvoltă într-un parteneriat solid care suportă perfectări continue. De aceea, responsabilitatea de identificare a nevoilor specifice și a unei implementări eficiente sunt elemente de bază în parteneriat. Odata cu consolidarea parteneriatului si implementarea sistemelor se produce și minunea! Toată lumea începe să devină fericită… Managerul financiar pentru că are puțini bani stocați în materie primă neprelucrată sau stocuri minime nevândute, managerul de producție pentru că are la timp componentele pentru a nu-și întrerupe procesul de fabricație, retailerii pentru că nu au marfă nevândută în stoc și pot aduce mereu produse noi, atractive pentru cumpărători, distribuitorii că nu mai sunt nevoiți să se bată în prețuri pentru a împinge marfa în piața, furnizorii, că au variații de produse pe raft și nu dau retururi de marfă nevândută furnizorilor.Fericirea lor se reflectă în mulțumirea clienților și în prețul produsului.

Circula o glumă adevarată: când se vinde un pullover la Benetton, oaia simte și cere mai multa hrană să îi crească lâna! 🙂

Pentru a ajunge la acest coș al fericirii, echipe multidisciplinare trudesc să dezvolte sisteme informaționale adecvate și adaptate nevoilor tuturor organizațiilor din SCM. Nu este ușor și nici ieftin, iar efectele sunt din cele mai diverse:

  • Buyerii au devenit strategicii lanțului de aprovizionare și gestionează parteneriate strategice;
  • Informația este accesibilă tuturor din lanțul de aprovizionare, ca urmare, deciziile se iau rapid;
  • Se discută despre stocuri ce tind la zero, ceea ce înseamnă flux de numerar disponibil în conturile bancare;
  • Se discută de termene din ce în ce mai lungi de plată în tot lanțul de aprovizionare ceea ce oferă capacitatea unei organizații să se focuseze pe cercetare-dezvoltare;
  • Se discută despre posibilitatea de a produce doar ceea ce se vinde;
  • Se discută o scădere a costurilor de producție;
  • Se discută de conglomerate logistice și operaționale pozitionate geografic în jurul jucătorului cu importanța strategică din SCM
  • Dezvoltatorii și implementatorii de sisteme informatice au devenit, din simpli furnizori de soluții în componența strategică a lanțului de aprovizionare, jucători.

„Untul” a devenit element de studiu în industria IT: ca urmare, producătorii de frigidere au dezvoltat o noua componenta, interfață cu magazinul de profil, care anunță retaille- rul de unt când acest produs este consumat, astfel încât să se facă o reaprovizionare la momentul potrivit și în cantitatea corectă! Și, dacă o mare parte dintre consumatori intră în post și nu mai consumă unt?Există o soluție și pentru acest lucru: se programează cererea de produs în funcție de obiceiurile de consum ale clienților.Totul, pentru a avea stocuri cât mai mici în lanțul de aprovizionare și cât mai mulți bani în conturi 🙂 Provocarea oricărui producător rămâne aceeași: costuri de producție cât mai mici, stocuri minime, termenele de livrare respectate, procese de fabricații cu pierderi minime. În această provocare, producătorul își poate lua ca aliat un dezvoltator de soluții IT pentru lanțul de aprovizionare din care face parte!Dar acest dezvoltator trebuie să aiba capacitatea de adaptare la specificul industriei din care face parte producatorul și dezvoltarea unor soluții cu un grad mare de personalizare. Succes noilor parteneriate!

Ligia Neacșu- CEO Best Smart Consulting

No Comments Yet.

Leave a comment